https://youtu.be/t_hVVxLW1gM?si=h1nm7CLgWYajY_SJ
În ultimă instanță, idealul, mai degrabă pedagogic, chiar pe care l-au avut în vedere iluminiștii, printre care și Immanuel Kant, care discutau despre ieșirea din minorat, a fost acest ideal unul cu totul nobil. Firește că în plin iluminism sau la intersecția dintre iluminism și romantism, funcționa încă destul de autoritară distincția dintre popoare civilizate și popoare necivilizate, chiar dintre creștini și barbari, dintre culturi majore și culturi minore. Occidentul se autoconstruia și s-a autoconstruit destul de solid, și asta s-a văzut în securările anterioare, în raport cu alte zone de pe glob, care în continuare, până astăzi, au de suferit din cauza unui self-building social, politic, economic, nu suficient de performant, deci Occidentul, la intersecția dintre securările XVIII și XIX, a avut o intenție pozitivă atunci când a delimitat între acte relevante de cultură și acte mai puțin relevante.
Emulația romantică dintre 1780-1830-1840, care este adevărat că este urmată de o fază de depresurizare, emulația romantică însă și-a fost extrem de fecundă și a vizat atingerea vizionarismului, adică a unei performanțe în ordinul înțelegerei realității și a destinului uman. Ce vreau să spun cu aceste aprecieri? Că, încă de la originele sale intelectuale, din iluminism și din secolul al XIX, distinția dintre cultură majoră și cultură minoră nu a fost malevolentă. A fost construită și elaborată teoretic într-un scop pozitiv, judecând în genere pentru ceea ce este eficient și util și binevenit pentru destinul speciei noastre.
Este la fel de adevărat că, ulterior, această distinție a fost instrumentalizată și chiar confiscată ideologic. Că ideologii extremiste, fie de dreapta, fie de stânga, mai nou de stânga, în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea de dreapta, au manipulat această distinție, fie pentru a radicaliza diferența dintre major și minor în beneficiul majorului, fie, mai recent, pentru a unilateraliza în beneficiu la ceea ce e considerat în raport cu mainstream-ul ca fiind minor. Ceea ce îi rămâne de făcut intelectualului, cred eu, este să discearnă cu luciditate între aceste etape de elaborare a unui criteriu sau a unei distinții, între palierele diferite, între uzanțele lui diferite, și să prezinte conceptul sau distinția, în cazul acesta, dintre major și minor, din perspectiva utilității sale în momentul istoric în care se exprimă.
Din punctul meu de vedere, ca urmare a fenomenelor de cancel culture, în special, dar ca urmare a istoriei de un secol deja de denegare culturală și de refuz al tradiției, cu obstinații la început doar de către rebelii avangardiști, dar, mai recent, la nivel de doctrină universitară, ca urmare a acestei tradiții, istorii recente, destul de traumatice și traumatizante, e, cred, necesară să revenim la distinția major-minor, dar cu instrumente calificate. Instrumente calificate însemnând noua evaluări generale de tipul celor cu care operează filozofia culturii. Pentru că excesele filozofiei culturii în secolul al XIX-lea și al XX-lea reprezintă o alta dintre cauzele pentru care astăzi este refuzată distinția major-minor, și am uitat să spun asta în urmă cu câteva clipe.
Revin acum și spun asta, și anume că, dacă nu este, poate, oportun să facem generalizări cu privire la distinția major-minor, culturii semnificative și culturii relevante. Trebuie să operăm cu acești temeni în interiorul disciplinelor particulare, de exemplu, în interiorul istoriei artelor, și cu instrumente calificate, de genul celor pe care critica de artă sau istoria artelor plastice, diferitele metodologii, precum cea structurală, iconologia și multe altele ți le pun la dispoziție, să poți să decizi dacă opră de artă este sau nu relevantă în aport cu ce. În raport cu tradiția în care pretinde să se insereze.
Pentru că, până la urmă, tradiția reprezintă o memorie. Tradiția nu reprezintă un deposit, o memorie statică și agresivă sau perturbatoare, în raport cu care să nu mai existe libertate de mișcare sau de creativitate.
(Transcribed by TurboScribe.ai.)
Lasă un răspuns