https://youtu.be/5Z8W762p0-A?si=X7ibYoNfNxdMtjmq
Ieri seară m-am îmbătat atât de rău încât
În loc să ies din camera mea pe ușă
Am ieșit pe ușa pe care am văzut-o în oglindă.
M-am lungit pe patul din oglindă,
Am tras peste mine cearșaful argintiu
și pătura verde de pe spatele sticlei
și am adormit.
Pe la miezul nopții cineva a bătut în sticlă
și a strigat că sforăi prea tare.
Eu, prin somn, am înjurat scurt și
m-am întors cu fața spre adâncul oglinzii.
Acum e dimineață.
M-am trezit,
mă pipăi să văd că sunt întreg-întreguț.
Mă uit prin sticlă și văd camera mea
și nu pot ieși:
E goală, pustie, patul meu e neatins,
Nici iubita mea nu e,
nici pisica,
nici un șoarece,
nici o muscă,
nici un păianjen.
Doamne,
Aici în oglindă
A cui reflectare sunt eu?
Lasă un răspuns