Arania

https://youtu.be/VkrFpZZARZM?si=sPDmTXDOfhYMZgc7

Poem…
lui Alexandru Mușina
in memoriam.

Trenurile mașină mică.
Un, doi.
Trenurile mașină mică și sinceră.
Un, doi.
Trenurile mașină și mică și sinceră și verde.
Un, doi.
În pas cadențat am intrat în gară.
Mi-am luat bilet și în pas cadențat am ajuns la linia 3.
Acolo a venit trenul mic pentru Brașov.
Vagoanele să fi tot avut un metru și jumătate pe un metru și jumătate
și de toate erau prinse plăcuțe pe care scria Trenul pentru Brașov.
Era un tren foarte lung după aprecierea mea, căci era o zi cețoasă,
locomotiva era în gara Cluj, iar ultimul vagon era vreo 40 de kilometri în urmă, cam pe la Huedin.
Civilizat m-am descălțat și mi-am aruncat pantofii în vagonul scris pe biletul meu.
Cu biletul între dinți, ca o șopârlă pe burtă, m-am trăit în vagon
și cu capul scos afară pe ușa din fața vagonului
și cu picioarele scoase afară pe ușa din spate a vagonului,
am așteptat pornirea.
Și a venit un controlor de bilete, un copil de vreo zece ani,
în pantaloni scurți, cu un chipiu albastru pe care scria controlor.
Mi-a luat biletul dintre dinți, l-a perforat și a plecat cu el.
Și mi l-a pus în degetele de la picioare.
Cam după un ceas, trenul în care eu am adormit,
locomotiva a șuierat de plecare.
În minte mi-au trecut versurile unui cântec popular.
Nu știu de unde a apărut drum cu un cor de copii.
Corul a apărut de cel trist din despărție.
Apoi băieții și cântele au fluturat patru zițe colorate în semn de drum bun
și tot între degetele de la picioare mi-au pus cântecele la picuri.
Și în utmă ceva m-a părăsit.
Adică mi-am permis să scriu poeme mai mai lungi.
Mi-am răsucit puțin și cu greu mi-am scos o mână afară
și am început să culeg în marginea diferate flori roșii de mat,
flori albastre de cicoare și flori violete de mălin.
Și un roi de fluturi colorați în toate culorile s-a așezat pe buchetul meu de flori.
O ce bucurie mare!
Iar când am intrat în gara Sighișoara am văzut pe peron un alt cor de copii.
Le-am întins buchetul de flori iar ei au luat plicurile, le-au deschis și au citit scrisorile.
S-au bucurat de veștile primite.
De mulțumire mi-au cântat un cântecel vesel de bun venit.
Apoi avem un cântecel trist de despărțire
și au fluturat batistuțele colorate atunci când trenul a pornit.
Și am adormit.
M-am trezit în întuneric căci trenul intrase într-un tunel
iar când a fost din nou lumină tocai treceam printre două dulapuri
și am văzut că treceam pe lângă niște rafturi de bibliotecă
și pe lângă niște picioare de scaune groase cât strejari seculari
și pe lângă un aragaz și pe lângă mașină de spălat.
Florile au dispărut căci terasamentul căii verate era acum îmbrăcat în covoare orientale iar din loc în loc pe covoare am văzut perechi de pantofi de damă și pantofi bărbătești. După cum gâfia locomotiva mi-am dat seama că intrase în Brașov
și că ultimul vagon era docmai ieșit din Blaj
căci pe drum trenul mai adăugase câteva zeci de vagoane
iar după o curbă s-a deschis o ușă și trenul a ieșit fluierând din apartament
a lucat-o pe scări în jos și a ieșit din bloc.