Consider util și relevant, există mai multe posibile introduceri pentru dezbaterea pe care noi am proiectat-o, despre relația cultură majoră-cultură minoră, dar este adevărat, din punct de vedere teoretic, se poate construi un cadru eficient de discuție plecând de la noțiunile de cultură și civilizație. Acum este la fel de adevărat că noțiunile acestea, cultură și civilizație, au beneficiat de un exercițiu teoretic, de reflexie, de analiză, au fost subiecte și obiecte de analiză, de cercetare și de dezbatere intense în principiu în ultimele două secole aproape și că e foarte complicat să rezumăm în condițiile în care există bibliografii și catedre universitare și doctorate în acest caz. Trebuie însă remarcat faptul că, în principiu, semantica acestor termeni, cultură și civilizație, servește mai ales după cariera antropologiei ca știință matură în secolul al XX-lea, servește unei distinții între aspecte diferite sau etaje sau niveluri diferite ale creativității unei societăți.
Dintr-un punct de vedere, cultura este resimțită și noțiunea este utilizată pentru a denomina în special realizări, așa zicând, superioare, nobile, mai abstracte, care țin de creativitatea artistică sau științifică, în timp ce, pe de altă parte, civilizația este o noțiune consacrată mai degrabă pentru realizările de ordin tehnic. Acestea însă se completează. Ele nu doar că se completează, de fapt, realizările de cultură și realizările de civilizație, acestea stau într-o relație de interdependență.
Oricât de clișeic ar suna, realitatea asta este și anume că ne-a învățat și marxismul să gândim în felul acesta, dar acum nu promovez marxismul, ci mă refer la paradigma științifică și la acel tip de lectură a societății și anume că există structură, infrastructură și suprastructură. Putem să utilizăm această lectură pe etaje a unei societăți și să remarcăm faptul că orice societate își produce prin substructura și structura de ordin civilizațional o suprastructură care poate fi aseminată culturii sau integrată în noțiunii de cultură. Însă, în realitate, dintr-un alt unghi de vedere, schimbând raporturile și perspectiva, ceea ce în primă instanță apărea drept produs civilizațional poate să apară un produs cultural, adică o inovație în plan civilizațional la o analiză de profunzime poate să apară ca efect al unei mutații de ordin cognitiv, adică un fenomen de ordin cultural și viceversa.
Și atunci, este relevantă dezbaterea, dar având întotdeauna grijă să privim lucrurile în dinamica lor și să nu dăm o prea mare încărcătură termenilor sau să nu îi considerăm, dintr-un punct de vedere, static. Ei nu au relevanță ca definiții statice, imobile, ci au relevanță prin utilitatea lor. Atunci când noțiunea de civilizație deservește descifrării unui etaj de creativitate al societății, ea este foarte utilă și trebuie pusă la lucru.
Invers, când ea se dovedește a fi inutilă sau redundantă, trebuie să facă rost celelalte. În ce privește distinția cultură majoră cu cultură minoră, mai întâi trebuie să remarcăm faptul că ea nu trebuie imediat asociată relației cultură-civilizație. Intuiția ar fi, nu-i așa, că dacă ne referim la cultură minoră, am asocia-o mai degrabă cu civilizația și cultura majoră cu cultura în genere.
Cu majuscule.
Cu majuscule.
În realitate, lucrurile trebuie nuanțate și este, de fapt, nu doar misiunea, este obligația intelectualilor, cercetătorilor, oamenilor de știință, filosofilor, umaniștilor să reflecteze la distințiile necesare.
Am depășit acest preambul.
Lasă un răspuns