https://youtu.be/C5u7XgV258Q?si=mAXGkIpHZTHcGybV
Cum să spun, eu aștept până îmi vine primul vers. Dacă nu am primul vers care-s mulțumit de el, primul vers trebuie să-ți ofere și o deschidere și limitele poemului și până unde merge poate să meargă poemul. Cât poți băga în poem, cât încape în el, deschid o ușă.
O ușă și vezi ce camera ai în față și câtă mobilă intră în camera respectivă. Asta este primul vers. Și pe urmă, foarte importantă e și pe unde se asigură ieșirea din poem.
Și ultimul vers este foarte important când închei poemul și atunci se rotunezește de fapt și se arate cât de cât camera respectivă bine. Și să-ți fie drag să stai în ea, să locuiești în ea sau s-o vizitezi măcar. Începi să te trezești că poți să percepi și tu lumea altfel și să o percepi în felul tău.
Și asta e minunat când ajungi acolo. Și de acolo încolo începe de fapt că literatura nu înseamnă doar inspirație. Înseamnă și multă știință.
Sentimentul de poezie vine și de și din cât ai citit. Până la urmă, nu știu câtă viață e în literatură și câtă literatură e în viață. Că sunt foarte legate unele de altele.
Sigur că dacă citești mult, trăiești mai multe vieți. Acumulezi mai multe vieți. Dar oare trăiești… Ești liber sau ești tot în robia cărților? Că trăiești ce ai citit.
Că până la urmă… Aici e o… Sigur că se pot scrie eseuri pe tema asta. Cât ești tu și cât ești cărțile pe care le-ai citit. Dar sigur că și lecturile îți modelează și reacțiile și îți modelează și puterea de a percepe lumea.
E nevoia de a te bucura. Literatura vine să te facă să te bucuri de lume. Deși foarte ciudat că cele mai multe cărțile sunt dedicate suferinței.
Dar poate tocmai asta e un antidot ca și vaccinul. Vaccinul care conține de fapt boala.
Lasă un răspuns