https://youtu.be/4flocQvLf8g?si=4P9CmoowfbNnBGou
Eu am spus că nu scriu cărți de poezie, eu scriu poezii. Când se adună, ele au o descontare mai îndelungă, au o continuitate. Câtă continuitate am și eu în perioada respectivă lăuntrică, ca să zic așa, și când se adună de o carte, eu scot o carte.
Formal mă uit și eu peste mine, ca și când m-aș uita peste un jurnal, peste poeziile mele și mi-aduc aminte când am scris-o, cum am scris-o. Deci e un fel de jurnal intim, foarte, foarte intim, care va urma să fie devoalat și dat cititorului. Asta se numește „introducere în poezie”, pentru că am vrut să dau glas prin titlu măcar unei concepții pe care oamenii o au supra poeziei.
Eu cred că poezia este în fiecare om, de fapt. Fiecare cititor e un poet și poetul este, de fapt, doar un catalizator, doar cel care le stârnește pe poetul din celălalt. E un fel platonician cu această anamneză, cu această maieutică.
Poetul obligă pe celălalt să fie frumos și îl eliberează, îl eliberează de utilitarism și de gândurile lui cotidiene, de zi cu zi, și îl lasă să zburde, să zboare undeva și să se minuneze el însuși cât e de frumos, omul.
Lasă un răspuns