Arania

https://youtu.be/ErlUlq6v4II?si=LQwrl1MMC-wZD6CY

Că arta lui a fost un astfel de etalon de purificare a artei din ambianța sa. Ecosistemul cultural din jurul lui Nikita Stănescu a suportat această funcție iluminativă. Supernova, care a fost creația lui, îmi cer scuze pentru limbajul ușor hiperbolic pe care îl folosesc, dar cu bună știință.

N-aș vrea să fie considerat exaltat, cu toate că ar fi bine să revenim la entuziasm chiar în creația poetică, fiindcă de cinism suntem sătui și ne-am plictisit de atâta plictisială în poezie. Supernova, care a fost creația poetică a lui Nikita, nu doar a ars, dar a și luminat atât de puternic în jurul ei, încât a aruncat în desuetu dine opere care aveau să apară chiar după ce Nikita Stănescu. Ani de zile după dispariția lui Mihai Eminescu, vreau să vă spun, poezia română a fost într-o criză imensă.

Da, tombală, până cam la apariția, unii poeți îl consideră pe Minulescu, până la apariția lui Minulescu, sau până la apariția, poate mai degrabă, a lui Bacovia, sau poate a lui Blaga câțiva ani mai târziu, în 1919, poezia română a suportat unda de șoc a creației Eminescene. Ei bine, după Nikita Stănescu s-a întâmplat același lucru și nu ar fi exclus să ne aflăm într-un astfel de interval. Care tot durează.

Care durează și care trebuie considerat drept firesc. Este un semn de normalitate. Încă, poezia lui Nikita încă nu a fost metabolizată în cultura română.

Societatea română ar arăta cu totul altfel dacă poezia lui Nichita ar fi fost metabolizată. O gândirea, vreau să vă spun că orașele noastre ar arăta, educația noastră ar arăta diferit, ca să nu mai spun și literatura noastră. Întoarce-te la mine, Diamond iubit, ți-am pregătit toate așternuturile ființei mele, toate zidurile clădirii mele.

Am deschis toate ferestrele mele. Ah, întoarce-te odată la mine, Diamond iubit, și adu-mi aminte de ce nu s-a întâmplat niciodată. Adu-mi aminte de atunci când nu mă furasem ghearele lui timpul.

Adu-mi aminte de neobișnuitele întâmplări cu care mă obișnuisem cu mult înainte de a mânaște. Întoarce-te la mine, Diamond iubit. Ei bine, vedeți care este agenda tematică, vedeți care este agenda problematică a unui astfel de poet, în raport cu care tinerii de astăzi trebuie să se resitueze.

Nu îi critic, vreau să-i încurajez. Nu-i critic pentru faptul că înoată în ape mici, deși ei fac asta. Eu vreau să-i arunc de pe o trambulină foarte înaltă, așezată foarte sus.

Experiența culturală acestor poeți, fie că e vorba de cei mai recenți, fie că e vorba de cei maturi, de la 40 de ani, experiența lor culturală nu este întotdeauna suficientă pentru a le furniza filtrele pentru propria lor biografie. Nu au experiența de lectură necesară, și aici mă gândesc la filosofie în primul rând, nu au experiența de lectură necesară care să provoace în ei reflexia prin care să-și filtreze propria biografie în măsura în care să o folosească drept caz general, adică drept lege, pentru ceilalți. Nu poți înțelege fenomenul uman, nu poți să revii, să faci apologii pentru uman, dacă nu poți da o definiție a umanului.

Și nu poți da o definiție a umanului dacă nu reușești să extragi din experiența ta biografică ceea ce este universal uman. Nu poți extrage ceea ce este universal uman din propria experiență biografică, decât în măsura în care ai filtrul necesar, prin care să departajezi ceea ce este accidental de ceea ce este contingent.

(Transcribed by TurboScribe.ai.)