Ce ar fi spus Radu Săplăcan dacă… punct ochit, punct lovit. Iată-l cenzor moral autoimpus al atitudinilor noastre într-o eră a confortului excesiv, derutantă pentru generația care a trăit o bună (sau cea mai bună?) parte a vieții în epoca discomfortului orchestrat de pricepuți ingineri de suflete. Avem nevoie de textele lui Radu, dar mai avem nevoie și de atitudinea lui, chiar dacă astăzi e mai riscant. Riscant??? Securitatea te transforma până la urmă în erou, un eroism plătit din greu, însă onorabil până la ultima fibră. Azi nu mai avem această șansă. Chiar dacă unii o tot invocă, poliția politică nu mai există decât ca pretext. Există în schimb competiția care se termină cu un succes sau un eșec. Învingătorul e purtat pe brațe pe sub arcul de triumf, învinsul trece prin încercarea încercărilor: să-ți accepți destinul de ratat fără să te plângi si fără să cauți scuze, fiindcă uneori ratarea este mai onorabilă decât victoria.
Lasă un răspuns